- diversiúne
- s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. diversiúnii; pl. diversiúni
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
diversiúne
Look at other dictionaries:
diversiune — DIVERSIÚNE, diversiuni, s.f. 1. Încercare de a schimba cursul unei acţiuni, de a abate (prin crearea unor false probleme) intenţiile, gândurile, acţiunile sau planurile cuiva. ♦ spec. Acţiune de luptă astfel dusă încât să l inducă în eroare pe… … Dicționar Român
diversionist — DIVERSIONÍST, Ă, diversionişti, ste, adj., s.m. şi f. 1. adj. De diversiune, cu caracter de diversiune, cu scopul de a provoca o diversiune. 2. s.m. şi f. Persoană care provoacă sau încearcă să provoace o diversiune. [pr.: si o ] – Diversiune +… … Dicționar Român
diversionism — DIVERSIONÍSM s.n. Atitudine, manifestare cu caracter de diversiune. [pr.: si o ] – Diversiune + suf. ism. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 diversionísm s. n. (sil. si o ) Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… … Dicționar Român
contrainformaţii — CONTRAINFORMÁŢII s. pl. v. contraspionaj. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime CONTRAINFORMÁŢII s. f. pl. ansamblul activităţii desfăşurate de organele specializate pentru descoperirea şi prevenirea activităţii de informare şi… … Dicționar Român
diversiv — diversív adj. m., pl. diversívi; f. sg. diversívă, pl. diversíve Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic DIVERSÍV, Ă adj. 1. de diversiune. 2. de distracţie, amuzant. (< it. diver … Dicționar Român
parte — PÁRTE, părţi, s.f. I. 1. Ceea ce se desprinde dintr un tot, dintr un ansamblu, dintr un grup etc., în raport cu întregul; fragment, bucată, porţiune. ♢ În parte = a) loc. adv. în oarecare măsură, parţial; b) loc. adj. şi adv. separat, deosebit,… … Dicționar Român
